Istoria Conacului Bolomey

Situare: comuna Cosâmbești, județul Ialomița, la cca. 5 km de Municipiul Slobozia, pe DJ 201 Țăndărei – Săveni – Cosâmbești – Slobozia – Ciulniţa - Albeşti - Axintele - Cosereni. Figurează pe Lista monumentelor istorice sub codul LMI: IL-II-a-A-14106.

Anul construcției: 1898, datare certă înscrisă pe atât pe frontispiciul conacului, cât și pe clădirea anexă, fostă magazie de grâne. Conacul a fost construit cu cu ajutorul unor specialiști în arhitectură și a unor meșteri italieni.

Proprietar actual: Consiliul Județean Ialomița, proprietate publică a județului Ialomița, dat în administrare Muzeului Județean Ialomița.

Starea actuală a conacului: stare avansată de degradare, s-a inițiat un proiect de reabilitarea și restaurare a conacului și a magaziei.

Povestea conacului:

Este unul dintre cele mai impozante conace boierești și un important reper arhitectural local din județul Ialomița.
Istoria conacului este parte a istoriei moșiei Popești – Cosâmbești, aflată în proprietatea lui M. Ghețu între anii 1891 - 1907. Familia Gheţu era una de arendași locali, iar numele membrilor săi apar ca pârâți, reclamanți sau petiționari în diverse adrese sau contracte depuse la Primăria din Cosâmbeşti, încă din perioada 1864 - 1866, imediat după Reforma Agrară din 1864.
În urma decesului lui M. Gheţu, a avut loc un partaj, în anul 1907, moșia fiind împărțită între fiul R. Gheţu şi soţia Zoe M. Gheţu.
Din pricina datoriilor, în anul 1910, moșia a fost scoasă la licitație publică și achiziționată de Ştefan Rădulescu, cu servitutea ca o parte din uzufructul moșiei să rămână în continuare lui Zoe M. Gheţu pe tot timpul cât trăiește.
În anul 1912, prin actul de vânzare – cumpărare nr. 623/18.01.1912, autentificat de Tribunalul Ialomița, Ştefan Rădulescu vinde moșia soților Emanuel V. Miclescu şi Elena Em. Miclescu, „cu toate trupurile, clădirile şi îmbunătățirile...“.

„Emanoil Miclescu şi alţii“ vând moșia, cu actul de vânzare autentificat la Tribunalul Argeș cu nr. 972/1916 , lui Leonida Galiadzatos, pentru ca acesta să o vândă, în anul 1921, lui Nicolae N. Dumitrescu.
Deveniți debitori, Smaranda şi Niculae Dumitrescu şi Niculae N. Dumitrescu şi Georgeta N. Constantinescu (născută Dumitrescu) își pierd averea în fața creditorilor Iosefina Thun Hohenstein şi Chr. Thun Hohenstein soţ, prin procurator avocat Louis Bolomey, în anul 1928, prin licitație publică, conacul fiind vândut cu prețul de 6.500.000 lei, preț pe care av. Louis Bolomey îl considera „destul de avantajos“, în timp ce av. Elena Cristache, din partea debitorului Nicolae N. Dumitrescu susținea „că preţul eşit azi la licitaţie este derizoriu în raport cu valoarea imobilului în cestiune, având o valoare cu mult mai mare“.

La rândul lor, soții Thun Hohenstein scot moșia la vânzare în același an, iar „după ţinerea a 3-4 licitaţii, toate contestate“ (...) „moşia s-a adjudecat definitiv asupra D-lui Barbu Grăjdănescu cu preţul de 8.100.000 lei“.

Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1436 / 1932 , cei cinci copii ai lui Henri Bolomey, căsătorit cu Helene Photino, și anume: Georges. Bolomey (inginer, absolvent de Politehnică), Constatin Bolomey (absolvent al Agronomiei din Rennes – Franța, care se va ocupa de moșia Cosâmbești), Roger Bolomey, (absolavent de Arhitectură la Paris, căsătorit cu Maria Grăjdănescu), Margareta Bolomey ( căsătorită Eremia) și avocatul Louis Bolomey, cumpără moşia Popeşti-Cosâmbeşti de la Barbu Grăjdănescu.

Constantin Bolomey a ridicat pe moşia cumpărată, pe care se afla conacul, o biserica de mici dimensiuni pentru săteni, un parc dendrologic, o padure, o livada, orezărie, crescătorie de animale, cărămidărie şi câteva clădiri anexe, dintre care astăzi se mai păstrează doar o magazie.

În anul 1945, prin aplicarea Legii de reformă agrară nr. 187/1945, s-au efectuat măsurători pentru aplicarea exproprierii, la moşia Popeşti - Cosâmbeşti, proprietatea D-lui L. Bolomey şi asociaţii, decizându-se că „se expropriază coproprietarilor ing. C. Bolomey, etc. suprafaţa de 297 ha, dintre care 230 ha teren arabil şi circa 60 ha teren inundabil, în luncă, din proprietatea totală de 437 ha, teren arabil, conac, vie, pădure, orezărie, etc., rezervându-se coproprietarului Louis Bolomey suprafaţa de 50 ha inclusiv conacul, cf art.3 lit.h şi art 5 fit f legea ref agrare, ceilalţi coproprietari rezervându-şi cota legală la alte proprietăţi, in alte judeţe“.

Se face actul de partaj voluntar nr. 422 A/ 5 februarie 1947, între fraţii Bolomey (inginer Georges Bolomey, avocat Louis Bolomey, Elena Cristina Iliescu , Suzana Mihai Eremie şi Dumitru Mihai Eremie, în calitate de moştenitori ai defunctului Tiberiu Eremie), coproprietari în indiviziune ai moşiei Popeşti-Cosâmbeşti, după aplicarea legii reformei agrare.

În anul 1949, în baza Decretului nr. 83/ 2 martie 1949, se întocmește Dosarul de expropriere nr. 19/1949 pentru fosta proprietate a „moşierului Louis Bolomei“ din comuna Cosâmbeşti, în suprafaţă de 100 ha., 47 ha teren arabil, 50 ha teren orezărie cu irigaţii, 0,50 ha teren plantat cu pomi fructiferi, 1 ha teren plantat cu vie şi 3 ha ocupat de arman, care cuprinde și Procesul-verbal al Direcţiei GAS, încheiat la 3 martie 1949, cu „Inventarul terenurilor, clădirilor, inventar viu şi mort, furaje, cereale şi producte precum şi alte bunuri existente la acea dată, pentru preluarea lor“. Printre clădirile preluate erau: „conac l, parcuri, arie (clădire administraţie) P + 1, compusă din 15 camere, locuinţă administrator - 4 camere, locuinţă personal - 2 camere şi 1 sală, locuinţă lucrători - 3 camere şi 1 sală, cosărie - 2 camere şi 1 sală, grajd pentru animale mari 1 cameră şi 1 sală, 2 coteţe păsări - 2 camere fiecare, grajduri - 1 cameră, grajd vite - 2 camere magazie cereale cu etaj, magazie fierărie (remiză), 2 şoproane, pătul porumb (porumbar), gheţărie, 2 puţuri“. Proprietarul a fost trimis sa muncească la canal.

Între anii 1949-1990, conacul s-a degradat rapid, deservind ferma din Bora, pe post de crescatorie de pui, apoi sediul Cooperativei Agricole de Producție Cosâmbeşti și depozit de legume şi îngrăşăminte.

În baza Legii nr. 112/1995, doamna Zamfirescu Susana, în numele moștenitorilor lui Louis Bolomey şi ai celorlalţi coproprietari, a solicitat, prin cererea nr. 369/26.06.96, Comisiei pentru aplicarea Legii fondului funciar, despăgubiri pentru imobilul cu destinația de locuință (conacul) , împreună cu 30.000 mp de pământ arabil, loc de casă de 896 mp şi anexă (magazie). Prin Hotărârea nr. 66 din 19.11.1996, Comisia Județeană a admis cererea formulată de doamna Zamfirescu Susana, în numele moștenitorilor, de a primi despăgubiri pentru „imobilul situat în comuna Cosâmbeşti“, fiind de acord cu această hotărâre prin declarație autentificată cu nr. 1219 din 11 martie 1997.

Începând cu această dată, proprietarul conacului răscumpărat de la moștenitorii lui Louis Bolomey, a devenit unitatea administrativ- teritorială Cosâmbești, care, apoi, a cedat dreptul de proprietate Consiliul Județean Ialomița în anul 1997.

Succesiunea proprietarilor asupra moșiei Popești – Cosâmbești este impresionantă prin număr, dar și prin detaliile din înscrisurile oficiale, care dau informații certe despre construcțiile existente pe moșie. „Raportul nr. 19671/29 septembrie 1927, asupra expertizei moşiei Popeşti­ Cosâmbeşti din comuna Cosâmbeşti, Plasa Slobozia, Judeţul Ialomiţa, proprietatea D-lui Nicolae N. Dumitrescu“ și „Ordonanţa de adjudecare nr. 3159 / 21 februarie 1928, emisă de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat“ sunt documente oficiale care reflectă obiectiv și pertinent construcțiile de pe moșie.

Acestea erau:

• conacul, care avea destinație de locuință pentru proprietar, era o construcție mare, cu parter, etaj și mansardă, solidă, din zid şi cărămizi, acoperită cu tablă de zinc, compusă din 14 camere (12 camere şi 2 antreuri), 3 pivnițe şi terase;

• magazia de cereale este o clădire gen hală, cu o suprafață construită de 227,00 mp și o capacitate de circa 70 vagoane, era o construcție solidă, din zidărie de cărămida plină, pe fundații continue din cărămidă, acoperită cu tablă de zinc. Fațadele au decorații din cărămidă aparentă (cercuri, ancadramente de ferestre şi uşi);

• casă pentru servitori, construcție de zid, acoperită cu tablă de fier, compusă din 6 camere şi o sală, împrejmuită cu un gard de nuiele;

• un han construit din zid masiv, acoperit cu tablă de fier, cu trei camere şi o pivniță;

• pătul de lemn, acoperit cu tablă de fier, de 25/2 m;

• moară, construcție de zid, acoperită cu tablă de fier, bine amenajată, care cuprindea o sală mare pentru moară, unde funcționau trei perechi de pietre, puse în mișcare printr-un motor de 60 HP, care servea şi pentru fabricatul cărămizilor, precum și patru ateliere pentru tâmplărie, fierărie, rotărie;

• magazie pentru cereale, construcție de zid, acoperită cu tablă, cu dimensiunile 30/6 m, aflată în partea de sud a moșiei, „La Arman“;

• grajd pentru 150 vite, din zid, cu acoperiș de tablă, cu dimensiunile 100/10 m;

• casa pentru administrator, construcție de zid, acoperită cu tablă, compusă din 5 camere şi sală;

• bucătărie şi 2 camere, construcția fiind de gard lipit cu pământ, acoperită cu tablă;

• casă construită din zid, acoperită cu stuf, compusă din două camere şi sală;

• stână, la pădure, spre râul Ialomița, cu acareturile necesare pentru stână şi vaci;

• casă a pădurarului de gard lipit cu pământ;

• un șopron pentru cărămidă cu presă mare.

Concepția arhitecturală a conacului construit în anul 1898, de o echipa de meșteri italieni, la comanda familiei Gheţu, se încadrează în arhitectura nobiliară rurală tip „villa rustica“, în stilul neoclasic francez cu elemente eclectice, bogat decorat atât la interior, cât şi la exterior, cu camere spațioase împodobite cu picturi murale de „tip şablon“, cu patru faţade identice, realizate la același nivel de arhitectură şi detaliere şi care pot fi privite din toate unghiurile.
Așezat în mijlocul unei „grădini în suprafaţă de 10 pogoane plantate cu pomi fructiferi şi nefructiferi“, dar și în zonă inundabilă a râului Ialomița, conacul avea fundații de cca 1,70- 2,00 m adâncime, pentru a ajunge la terenul bun de fundare, deasupra apei freatice (-4,00 m), fără un subsol înalt, doar parțial, care arată măiestria arhitectului care le-a proiectat.

Clădirea avea un regim de înălțime spațial de S+P+E+M, cu o suprafață construită de 373,00 mp. Structural, ea era realizată din zidărie de cărămidă plină, pereții portanți exteriori şi interiori de la parter având grosimea de 42x 60 cm, iar cei de la etaj de 28x42 cm.

Volumul conacului era compact, paralelipipedic, perfect simetric, cu turnulețele balcoanelor rotunde, în cele patru colțuri. Subsolul conacului servea drept spaţiu de depozitare pentru alimente. La pater se aflau patru saloane, de aproximativ 33 mp, aşezate două câte două de-a lungul unui hol central, pe est şi vest, folosite pentru primiri şi recepții, o bucătărie, oficiu şi baie. Etajul cuprindea patru dormitoare pentru proprietari şi oaspeti, un hol central despărţit în două încăperi, baie, camere de serviciu și un balcon-terasă. Cele patru camere mari de la etaj aveau acces la câte unul din cele patru turnuleţe de colţ, decorate cu piese turnate și care aveau un rol pur decorativ, cu acces vizual la parcul și vecinătățile înconjurătoare. La mansardă existau numai spații anexe pentru depozitare şi pentru personalul de serviciu. Accesul se făcea pe scări realizate din lemn. Șarpanta acoperișului era din lemn, cu învelitoare din tablă.

Plastica fațadelor este simplă şi urmează în esență o compoziție clasicistă. Elementul decorativ cel mai bogat al faţadelor sunt consolele celor patru turnuleţe de colţ, formate din câte patru braţe dispuse în cruce, decorate cu volute, frunze de acant şi rozete.

Câteva date despre familia Bolomey, sunt necesare, întrucât o parte dintre membrii acesteia au influențat atât de mult viața și destinația conacului, până acolo încât, în memoria colectivă, se numea ”Conacul Bolomey”, deși fusese construit de familia Ghețu!

Jules Bolomey, cu origine elveţiană, este primul venit din familia Bolomey la noi în ţară, ca institutor în casa boierilor Balş din Iaşi, fiind amintit de Radu Rosetti în cartea „Amintiri“, însoțindu-i pe Alecu Ghica, logofătul Alecu Balş, soția acestuia Elena și fiul lor într-o călătorie la Paris pe la 1868 sau 1869. A rămas în casa logofătului Alecu Balş până la adânci bătrâneți, părăsind-o în ultimii ani ai vieții, când a plecat în America, unde a și murit.
Henri Bolomey a fost fratele lui Jules, venit şi el în Moldova, unde s-a căsătorit cu Helene Photino, cu care a avut cinci copii: Georges Bolomey (a absolvit Politehnica), Constantin Bolomey (a urmat Agronomia la Rennes și a fost cel care s-a ocupat de moşia Cosâmbeşti ), Roger Bolomey (a urmat arhitectura la Paris, s-a căsătorit cu Maria Grăjdănescu), Margareta Bolomey, căsătorită Eremia și Louis Bolomey, care a urmat Dreptul și a devenit un cunoscut avocat, fiind avocatul familiilor Balş şi Ştirbey.

În anul 1932, Louis Bolomey şi fraţii săi, prin mijlocirea sa ca avocat, cumpără de la Barbu Grăjdănescu, moşia şi conacul de la Cosâmbeşti.

Constantin Bolomey, și prin prisma profesie sale de agronom, s-a ocupat de administrarea moșiei de la Cosâmbești, căreia i-a adăugat orezăria și a organizat-o ca o microfermă model. Conacul a devenit, în perioada interbelică, un apreciat și căutat loc de petreceri rafinate pentru protipendada locală și cea bucureșteană, cu serate muzicale și distracții diverse. Din păcate, după anul 1947, odată cu începerea exproprierii conacelor boierești și Conacul Bolomey își va pierde strălucirea și, printr-o folosință aberantă, se va degrada continuu.

După anul 1990, Conacul Bolomey a fost inclus în Programul de restaurări al Ministerului Culturii în anul 1997, alocându-se o jumătate de miliard de lei vechi. S-au început lucrările de restaurare, dar acestea au fost sistate la scurt timp din lipsa finanțării.
Oficiul Național pentru Protejarea Patrimoniului a executat în anul 2001 lucrări preliminare restaurării, însă și ele au fost sistate din cauza lipsei de fonduri.
Din anul 2003, monumentul istoric și de arhitectură Conacul Bolomey a fost inclus în patrimoniul Județului Ialomița și în administrarea Muzeului Județean Ialomița. Consiliul Județean Ialomița a adoptat, începând cu anul 2016, opțiunea strategică de a face din salvgardarea, conservarea, protejarea, promovarea și valorificarea patrimoniului cultural județean un demers prioritar de guvernare locală.

În condițiile în care resursele bugetului județului Ialomița nu pot să acopere decât în proporții limitate necesarul de finanțare pentru conservarea, protejarea, promovarea și valorificarea patrimoniului cultural județean, iar timpul cu unele obiective nu mai are răbdare, a fost identificată oportunitatea Programului Operaţional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiţii 5.1 Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural, prin care, folosind fondurile europene nerambursabile, să se intervină urgent pentru reabilitarea unor monumente istorice prioritare, de importanță națională și semnificative pentru patrimoniul cultural european.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt corelate cu activitățile acestuia: reabilitarea şi punerea în valoare a monumentului istoric şi de arhitectură Conacul Bolomey, realizarea unui cadru adecvat desfășurării unor spații de găzduire a expozițiilor permanente și temporare din diferite domenii tematice, bibliotecă, salon de concerte, conferințe, ateliere de restaurare ceramică, stucatură, pictură, scoli de vară, activități de tip meșteșugăresc, cenacluri, facilitarea accesului la patrimoniul istoric şi cultural pentru publicul larg, dezvoltarea economică locală prin impulsionarea dezvoltării turismului şi prin diversificarea afacerilor locale.

Avem convingerea că odată restaurat, Conacul Bolomey se va reînscrie printre atracțiile turistice și culturale reale care să multiplice atractivitatea zonei și se poate transforma într-un brand al județului Ialomița.

Coordonate GPS:

• Latitudine: 44.55583535

• Longitudine: 27.41955139963693